Asigurarea de Răspundere Civilă Generală (RCG): Protecția Afacerii față de Prejudicii Cauzate Terților

RCG este o categorie de asigurare de răspundere civilă destinată protejării asiguratului împotriva anumitor consecințe financiare ale prejudiciilor cauzate terților, în legătură cu activitatea, spațiile, operațiunile sau alte expuneri prevăzute în contract.

Configurația concretă diferă de la un produs la altul. De aceea, termenul „RCG” nu trebuie tratat ca o poliță standardizată cu exact aceleași acoperiri la toți asigurătorii.

Art. 1357 din Codul civil reprezintă unul dintre reperele centrale ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Textul stabilește obligația de reparare a prejudiciului cauzat altuia printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție.

Pentru analiza unui caz concret trebuie avute în vedere mai multe elemente: existența prejudiciului, caracterul ilicit al faptei, vinovăția, legătura de cauzalitate și celelalte condiții aplicabile situației respective.

Din perspectiva asigurării, această analiză juridică este distinctă de analiza contractuală a poliței. Faptul că o companie poate fi răspunzătoare civil nu înseamnă automat că prejudiciul este asigurat.

În anumite situații, compania poate răspunde pentru prejudiciile cauzate de persoane care acționează în cadrul atribuțiilor lor.

Art. 1373 Cod civil prevede răspunderea comitentului pentru prejudiciul cauzat de prepus atunci când fapta are legătură cu atribuțiile sau scopul funcțiilor încredințate.

Prin urmare, afirmația simplificată potrivit căreia „angajatul a greșit, deci el plătește” nu este o descriere suficientă a situației juridice.

Pentru asigurare, trebuie analizate simultan răspunderea companiei, împrejurările evenimentului și condițiile poliței.

Una dintre cele mai importante delimitări în managementul riscului este diferența dintre RCG și răspunderea profesională.

RCG este orientată, în funcție de produs, către anumite prejudicii produse terților în legătură cu activitatea, spațiile sau operațiunile asiguratului.

E&O sau Professional Indemnity este destinată în principal riscului de răspundere asociat prestării unor servicii profesionale, atunci când o eroare, omisiune sau altă conduită profesională generează o pretenție.

Pentru producători, importatori sau anumite companii implicate în distribuția produselor, riscul poate continua și după livrarea produsului.

Un produs defect poate produce o vătămare corporală sau o pagubă materială unui terț. În funcție de produsul de asigurare, această expunere poate fi inclusă în poliță sau poate necesita o extensie distinctă de Product Liability.

O companie livrează un produs unui client. Ulterior, produsul este utilizat conform destinației sale și provoacă deteriorarea unui bun aparținând unui terț. Înainte de a concluziona că polița RCG răspunde, trebuie verificată definiția produsului, momentul livrării, teritoriul, riscul asigurat, eventualele excluderi și orice extensie de răspundere pentru produse.

Bunurile care nu aparțin asiguratului, dar se află în spațiul acestuia, sunt utilizate, închiriate, depozitate sau se află sub controlul său pot ridica probleme speciale de acoperire.

În funcție de wording, pot exista excluderi sau tratamente distincte pentru bunuri aflate în custodie, control sau închiriate.

De aceea, o companie care lucrează cu bunurile clienților trebuie să declare această expunere la subscriere și să verifice dacă polița este configurată pentru situația concretă.

Riscurile de mediu pot avea consecințe materiale importante și pot necesita o analiză separată.

Unele produse pot prevedea acoperiri pentru poluare accidentală și bruscă, în timp ce alte situații pot fi excluse sau tratate prin produse specializate.

Răspunderea contractuală apare în contextul încălcării unei obligații asumate prin contract. Codul civil reglementează această zonă distinct de răspunderea delictuală, inclusiv prin dispozițiile referitoare la daune-interese. Art. 1530 prevede dreptul creditorului la daune-interese pentru prejudiciul cauzat prin neexecutarea fără justificare a obligației.

Din perspectiva asigurării, nu este corect să presupunem că orice răspundere contractuală este automat inclusă sau automat exclusă din RCG.

Tratamentul depinde de condițiile produsului, de definițiile utilizate și de natura concretă a obligației încălcate.

Excluderile diferă între produse și trebuie citite împreună cu definițiile, condițiile și eventualele extensii.

Accidentele de muncă și răspunderea angajatorului reprezintă o zonă distinctă, reglementată și prin legislația specifică securității și sănătății în muncă.

Din acest motiv, nu trebuie presupus că o poliță RCG standard acoperă automat orice pretenție formulată de un angajat în urma unui accident de muncă.

Pentru companiile cu expunere semnificativă la accidente de muncă este necesară analiza separată a răspunderilor legale, a obligațiilor angajatorului și a acoperirilor disponibile.

Alegerea limitei de răspundere trebuie corelată cu expunerea companiei, natura activității, tipurile de terți, contractele comerciale și severitatea potențială a unui eveniment.

În funcție de poliță, pot exista limite per eveniment, limite agregate pe perioada de asigurare și sublimite pentru anumite extensii.

O limită mare nu înseamnă automat o protecție completă. Dacă anumite riscuri sunt excluse sau au sublimite reduse, capacitatea efectivă de transfer al riscului poate fi diferită de limita nominală.

Calitatea unei polițe RCG depinde în mare măsură de cât de bine reflectă expunerea reală a companiei.

În distribuția de asigurări, analiza produsului nu ar trebui redusă la identificarea unei limite sau la comparația primei.

Cadrul IDD transpus în România prin Legea nr. 236/2018 pune accent pe informarea clientului și pe identificarea cerințelor și necesităților sale. În practică, pentru un risc RCG, acest lucru înseamnă că analiza trebuie să pornească de la activitatea reală și expunerile concrete ale companiei.

Produsul trebuie prezentat într-un mod clar și neînșelător, iar caracteristicile relevante, limitele și excluderile trebuie înțelese înainte de încheierea contractului.

Material educațional și informativ. Nu constituie consultanță juridică, opinie juridică, ofertă de asigurare sau recomandare individuală de produs.

Răspunderea civilă este determinată de legislația aplicabilă și de circumstanțele concrete ale fiecărui caz. Acoperirea de asigurare este determinată de condițiile, definițiile, limitele, franșizele și excluderile contractului.

Exemplele din articol sunt ilustrative și nu reprezintă descrierea unor dosare reale sau promisiuni privind soluționarea unor daune.

Referințele legislative au caracter informativ. Pentru situații concrete trebuie analizate legislația aplicabilă, documentele contractuale și, atunci când este necesar, opinia unui specialist autorizat.

În distribuția produselor de asigurare trebuie respectate cerințele legale aplicabile privind informarea clientului, identificarea cerințelor și necesităților și prezentarea clară și neînșelătoare a produsului.

Material editorial original. © Asigurări-Transport.ro